La ce capitol suntem datori să-i concurăm pe americani

Când auzim de exemplele de succes din sistemul public occidental, în general, și american, în particular (ca exponent absolut a tot ce e mai bun dincolo), suntem tentați, de cele mai multe ori, să dăm din mână cu subînțeles și să spunem ceva de genul: sigur, sigur, unde sunt mulți bani, totul e posibil… Și, satisfăcuți de această explicație, trecem cu seninătate, ba uneori cu ciudă pe cei care ne povestesc (Ce? Te pomenești că de-acum îți pute țărișoara noastră?!), peste miezul problemei și anume că, ce-i drept, sunt mulți bani în America și cu bani mulți poți face de toate, însă acei bani nu sunt pentru toată lumea. Sunt doar pentru cei care merită, pentru cei care (ca să folosesc o expresie românească pentru o realitate americană încă intraductibilă) știu să se descurce.

Numeroase sunt exemplele de biblioteci publice din America care s-au închis de prin 2009 încoace, de când cu criza economică, dar adevărul-adevărat e că acestea s-au închis dintotdeauna și se vor închide și în continuare, chiar în timpuri de prosperitate. În sistemul lor descentralizat, în care finanțarea unei biblioteci publice este acordată anual de la bugetul local, prin vot, concurența cu școala, cu spitalul, cu padocul e crudă și nu lasă loc / timp pentru nehotărâți, pentru impostori, pentru amatori. An de an, zeci de bibliotecari își pierd serviciul și sunt nevoiți să facă rând la oficiul forțelor de muncă (ori cum s-o fi chemând la ei), să-și schimbe cariera sau să se mute mii de kilometri cu întreaga familie, pentru o slujbă poate mai slab plătită decât cea anterioară și niciodată sigură.

Cu toate acestea, în sistemul nostru, în care, vorba unui negustor evreu: din câștig mic nu moare nimeni, în care nu se pune încă problema concedierii bibliotecarilor, în care banii, așa puțini, asigură o supraviețuire (boală?!) îndelungată, iar despre desființarea bibliotecilor publice neperformante nu se dezbate, că doar ținem la cultură, deh, în sistemul acesta al nostru blazarea e o atitudine frecventă, iar răspunsul la De ce nu faci? este Aaa! Păi, nu se poate. Nu știi matale că

Și adevărul ăsta e, așa-i. Știu că nu se poate. 90 la sută din lucruri nu se pot face, nu-s tâmpit să cred altfel, doar trăiesc și eu în țara asta. Dar sunt lucruri care se pot face, există uși deschise – tot mai multe! – și e de datoria noastră să căutăm acele uși cu inima deschisă, nu să insistăm veșnic în fața porții de unde am fost alungați ori acceptați cu parandărături și matrapazlâcuri, rumegând mereu aceleași gânduri călduțe despre cât de măreți am fi noi dacă ne-ar lăsa să ne afirmăm soarta, legea, șeful, primarul, vecinul, capra vecinului…

Două lucruri n-am să uit prea curând din participarea mea la Turning the Page – Baltimore, 2011, cursul de formare de formatori pe probleme de advocacy din cadrul programului Global Libraries. Primul dintre ele este exemplul bibliotecarilor de la Biblioteca Publică Harford, care, pentru a răspunde solicitărilor utilizatorilor, se oferă să vină la serviciu ca voluntari, prin rotație, câte trei duminici pe an. Iar al doilea lucru este exemplul directorilor Bibliotecii Publice Harford, care vin în mod voluntar, pentru munca de jos, o duminică sau două în plus pe an, față de restul angajaților.

Și unul, și celălalt sunt lucruri simple. Sunt exemplele de succes despre care am vorbit la început. Ele nu necesită investiții, nu costă nimic și, cu toate astea, dacă le-am face, ar fi de neprețuit. Multe reușite țin de atitudine, nu de bani. Aici e cheia… Dacă nu-i putem egala pe americani la autostrăzi, la bugete, la rezultatele de la olimpiadă, atunci măcar la atitudine, zic eu că putem, ba chiar suntem datori să-i concurăm. E gratis și e pentru toată lumea din plin.

Fiindcă dacă ei, în avansul lor, mai pot să se alinte, să facă pe-a descurajații, pe-a interesanții, nouă, dat fiind situația în care ne aflăm, ni se refuză acest lux. Nouă ni se cer rezultate imediate. Și cu pumnii strânși, adevărul e că nu prea poți lucra…

(Bogdan Ghiurco – Biblioteca Județeană Gh. Asachi Iași)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *