Voluntariatul – un mod de-a dărui

Trăim într-o lume în care sistemul de valori se raportează tot mai mult la… aspectul material! Timpul liber a devenit prea puțin sau deloc… Cercul de prieteni se tot restrânge… Internetul ne rezolvă toate problemele de informare… Și totuși, în fiecare dintre noi există o genă numită altruism care în timp se poate dezvolta sau… atrofia!

Asta am înțeles eu la un moment dat, având privilegiul de a lucra printre oameni! Sigur, termenul de voluntariat îmi era prea puțin cunoscut, iar sensul real… aproape deloc. Și cu toate astea, fără a râvni la vreo diplomă sau certificat pentru dosarul personal, fără a cuantifica fiecare secunda, am început să dăruiesc celor din jur din timpul meu! S-a întâmplat să am și niște modele prin prezența unor ONG-uri în comunitate de la care am învățat mult în acest sens…Puterea exemplului este foarte importantă!

La debutul meu profesional de bibliotecar, primii voluntari ai Bibliotecii Comunale Ceplenița au fost… prietenii și familia! Sau tinerii care ulterior mi-au devenit prieteni apropiați… Pe atunci, activitățile de voluntariat erau îndreptate spre activitățile de întreținere a spațiului (curățenie generală, aspirat praful de pe cărți, schimbat pământul la flori, confecționat rafturi, înrămat tablouri), inventarierea fondului, recondiționarea publicațiilor deteriorate… Ce-mi amintesc este că rareori le ceream eu să facă ceva pentru bibliotecă… Reușeam să le induc oarecum, indirect, dorința de a oferi ceva instituției pe care o coordonam…

În timp, lucrurile au evoluat, în pas cu vremurile, și în ultimii doi ani am desfășurat o activitate organizată în acest sens, lăsând la Ceplenița o echipă de 25 de tineri voluntari, cu contracte de voluntariat încheiate cu Asociația de Dezvoltare Rurală Ceplenița, parteneră a Bibliotecii Publice. Dar cel mai important este ca acești tineri și-au asumat acest rol și au înțeles care le este misiunea!

Ca bibliotecar, la un moment dat mi-am dat seama ca singura nu mai puteam face prea multe și era foarte important să-i implic pe tineri. De fapt, sosise momentul să culeg ce am semănat! Majoritatea trecuseră prin filtrul bibliotecii aproape zece ani!

Primul proiect mare pe care l-am derulat cu ajutorul voluntarilor a fost cel de Prevenire a traficului de persoane – proiect de informare adresat adolescenților și tinerilor din comună! Tinerii spre care m-am orientat au fost școliți și s-au simțit foarte responsabili de misiunea pe care o aveau… Iar pentru mine era foarte confortabil să știu că cineva mă poate completa, sau chiar înlocui! Ce făceau acești tineri? Listele de prezenta, pregăteau materialele și animau activitățile de informare cu jocuri atractive pentru participanți! Ulterior, aceștia fiind elevi la Liceul Teoretic Ștefan cel Mare din Hârlău, unde învață majoritatea liceenilor din comuna Ceplenița, au atras și alți tineri și au desfășurat în școala lor sesiuni de informare pe aceeași temă. Un alt mod de a-i atrage a fost constituirea unei trupe de teatru social pe tema traficului de persoane. Mesajul transmis de tineri către tineri s-a bucurat de un mare impact! Aceasta trupă a susținut zeci de reprezentații atât în satele comunei cat și în Hârlău, Iași, Aroneanu și Costuleni.

Sigur, în tot acest proces m-am bucurat de suportul și sprijinul autorităților locale și al partenerilor, în special Organizația World Vision și produsul ei Asociația de Dezvoltare Rurală Ceplenița.

Este de preferat ca acești tineri să fie constituiți într-o asociație! Așa pot accede la școli de vară, tabere și pot accesa proiecte pentru ei și comunitățile lor! Spun asta pentru ca eu am încurajat acest gen de activități și una din voluntarele de bază, Iulia Ciornei a aplicat și a fost acceptată să participe la o astfel de tabără organizata la Turda de Fundația Iuliu Rațiu, în vara anului 2009. Din mărturisirile ei, a fost o experiență deosebită și o săptămână de relaxare… pe banii fundației!

La Ceplenița, s-a întâmplat ca o finanțare din Italia să facă posibilă derularea și implementarea unui proiect adresat vârstei a treia. Proiectul s-a numit sugestiv Împreună pentru Ceplenița! Acest proiect a scos la iveală un alt potențial pe care îl au unii tineri, acela da a se apropia de casa și sufletul bătrânilor! Părea imposibil dacă ne gândim la asocierile frecvent făcute: tineri = discotecă, fumat, consum de alcool!

Prin acest proiect s-a demonstrat că orice mit poate fi distrus! Am luat parte în echipa de proiect… evident ca voluntar și am întocmit rapoartele, asigurând corespondenta cu finanțatorul. Numărul beneficiarilor a fost de aproximativ 80 de vârstnici care, periodic, de obicei o dată pe săptămână, erau vizitați de câte un tânăr voluntar, care, pe lângă socializare, avea misiunea de a completa un raport de vizită în care erau consemnate problemele momentului respectiv. De obicei, aspecte legate de sănătatea bătrânului, lipsuri materiale… Acest raport ajungea la asistentul social și în întâlnirile echipei se hotăra modul de intervenție… În afara acestei sarcini, voluntarul făcea mici activități gospodărești, achita facturi cu banii bătrânului sau a bătrânei respective, îi făcea cumpărături. Fiecare tânăr a avut repartizat în medie câte doi beneficiari, iar alegerea a fost pe criterii afective și geografice. De menționat că acești tineri fac naveta zilnic la Liceul din Hârlău! Cu prilejul diverselor ocazii le-au distribuit cadouri, iar, spre finalul proiectului, pe o parte din ei i-au însoțit în excursii la mănăstirile din Nordul Moldovei.

A fost o experiență unică pentru tinerii voluntari… Din mărturiile lor reiese că unii și-au descoperit laturi ale personalității pe care nu le bănuiau… Pe unii, acest proiect i-a ajutat să-și aleagă profesia… S-a creat o legătură între generații ce părea de mult pierdută!

Acum proiectul nu mai are finanțare, dar tinerii continua să-i viziteze pe bătrâni și să le ofere din timpul lor. Iar asta înseamnă un scop atins! S-ar putea numi… întoarcerea la normalitate!

Țin să fac precizarea ca nu toți voluntarii s-au regăsit în acest proiect! Era o așteptare pentru mine și i-am înțeles dirijându-i spre alt gen de activități.

Alte proiecte care i-au implicat extrem de mult pe voluntari și i-au apropiat, de data asta pe copii, au fost activitățile de vacanță pe care Biblioteca le-a desfășurat în doi ani consecutiv, 2009 și 2010, în satele Ceplenița, respectiv Buhalnița.

Numite, tot sugestiv, Pentru copiii noștri și Iubește cu cap! Până peste cap!, aceste proiecte s-au derulat timp de două luni, în vacanța de vară și au adunat peste 100 de participanți în fiecare an. Proiectul a fost gândit ca unul de informare și relaxare, bazat pe parteneriate locale și valorificând latura creativă a copiilor. S-a lucrat cu grupe mici (15-20 de copii) fiecare grupa având coordonarea a doi, trei voluntari, care îi mobilizau, întocmeau listele de prezenta, le puneau ecusoanele, făceau cu ei tot felul de joculețe între activitățile de informare, asigurau servirea protocolului (apă, suc, dulciuri), desenau și dansau împreună cu ei și, la final,… făceau curățenie!

Temele au fost: dreptul la educație, drepturile copilului, siguranța, sănătatea, calculatorul – pentru cei cu vârsta între 7 și 11 ani, iar pentru adolescenți – subiectele au atacat preocupările vârstei: viața sexuală, pericolul HIV, consumul de droguri, fumatul, consumul de alcool, violența…

Și cei mici și cei… mai mari au manifestat un interes deosebit față de activități, iar pentru voluntari a fost prilejul să ofere tot ce aveau mai bun în ei! Și au făcut-o din plin!

După fiecare temă abordată la care, de obicei, era și un invitat, copiii aveau misiunea ca, împreună cu voluntarii, să pună pe hârtie imagini, mesaje, eseuri… În final s-a organizat un concurs între grupe și s-au oferit diplome și premii! Sigur, câștigătorii au fost toți cei implicați, iar momentele petrecute împreună vor rămâne amintiri deosebit de plăcute!

Toate aceste activități au închegat aceasta echipă de tineri și, îndrăznesc să sper că și în continuare, chiar dacă eu nu-i mai pot coordona decât cu gândurile și mesajele mele, să meargă mai departe! A fost o investiție de durată, dar a meritat!

De menționat că o parte din acești tineri sunt constituiți într-o trupă de clovni care oferă spectacole deosebit de atractive în schimbul… unui zâmbet!

Poate acest material scris, chiar și însoțit de poze nu va fi suficient de convingător! Dar îndrăznesc să le sugerez foștilor mei colegi de breaslă să încerce măcar! În jurul fiecăruia se află un potențial uman uriaș care poate fi folosit ca resursă și sprijin! Câștigul este mare. Și e de ambele părți… Ca bibliotecar, primești un sprijin, iar pentru un tânăr poate fi modul în care îi este pusă în valoare personalitatea, îi crești stima de sine, îl ajuți să aibă încredere în el… Sigur, există și alte valențe ale voluntariatului care tind să câștige recunoașterea societății. Sunt companii, firme care apreciază acest lucru într-un CV al unui tânăr absolvent, care altă experiență nu prea are de unde dobândi.

Ar fi minunat dacă s-ar putea organiza niște schimburi de bune practice… la fața locului, între biblioteci. Mărturiile tinerilor ar fi mult mai convingătoare!

Eu am sentimentul că am produs o schimbare în multe vieți acolo și asta mă mulțumește! Deși încă mai cred că modestia este o virtute, acum înțeleg că ar fi fost o dovadă de egoism să nu împărtășesc aceste experiențe! Sper și doresc din tot sufletul tuturor colegilor să trăiască momente de împlinire sufleteasca în acest sens! Despre recunoașterea materiala? Se pare că această profesie nu va fi răsplătită niciodată în raport cu munca depusă… acolo.

În locul în care am ales să trăiesc lucrurile sunt altfel văzute. Primează grija pentru om într-un mod parcă… excesiv! Aici voluntariatul este frecvent și extrem de apreciat! Poate elementul de noutate îl constituie faptul că printre voluntari sunt și foarte mulți vârstnici!

În locul în care am ales să trăiesc lucrurile sunt altfel văzute. Aici, în Canada, voluntariatul este frecvent si extrem de apreciat! Poate elementul de noutate îl constituie faptul că printre voluntari sunt și foarte mulți vârstnici!

Îmi doresc să fac voluntariat şi în Canada, dar engleza mea nu este încă îndeajuns de bună pentru a obţine acest statut în cadrul unei organizaţii de voluntari. Așa că, deocamdată, eu sunt cea care beneficiază de serviciile unui voluntar, într-una din filialele sistemului de Biblioteci Publice din Toronto. Proiectul se numește Let’s Talk! În fiecare vineri după-amiază, timp de o oră, Lynn, o canadiancă de vreo 60 de ani, stă de vorbă… doar cu mine! Este o activitate foarte plăcută și am devenit prietene…

Nu știu dacă canadienii au cunoscut acest vechi proverb chinezesc de mai jos… dar, în mod sigur, l-au respectat întocmai:

Pentru un an de prosperitate, îngrijește-te de grâu!

Pentru zece ani de prosperitate, îngrijește-te de copaci!

Pentru o sută de ani de prosperitate, îngrijește-te de OAMENI!

Elena Gazea – Toronto, 2 februarie 2011

(Aflată în prezent în Canada, Elena Gazea a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Publică Ceplenița, județul Iași, în perioada 1990-2010. În decembrie 2010 activitatea de voluntariat a Elenei Gazea a fost recompensată, la Gala Voluntarilor 2010 de la Iași, cu titlul de Voluntar Senior al Anului)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *